Pavilionul de la Barcelona, 1929

Pavilionul Germaniei la expozitia din Barcelona

un proiect de Mies van der Rohe

Barcelona, Spain, 1929

Acest pavilion face parte din Expozitia Internationala din 1929 in Barcelona (Pavilionul Barcelona), proiectat de Mies van der Rohe, a fost imaginea miscarii arhitecturii moderne in lume. Initial a fost numit Pavilionul Germaniei, infatisand imaginea Germaniei dupa Primul Razboi Mondial si avea ca rol de a infatisa progresul culturii moderne germane. Designul sau elegant combinat cu materialele deosebite prezentate de Mies in acest pavilion sunt ca o rampa de lansare in cariera sa viitoare de arhitect, precum si a modernismului arhitectural.

Dupa mai multe reusite arhitecturale in Germania, Mies a fost cooptat pentru a proiecta Pavilionul pentru aceasta expozitie in Spania. Gazda pavilionului la inaugurarea expozitiei au fost regele Alphonso al XIII-lea al Spaniei, si oficialii germani. Spre deosebire de alte pavilioane din expozitie, Mies a vrut sa faca din pavilionul sau un loc de relaxare si de exil fata de expozitie dar a avut ca efect transformarea pavilionului intr-o sculptura locuibila.

Situat la poalele Muzeului National de Arta al Cataluniei si Montjuic, Pavilionul Barcelona este amplasat pe un sit ingust, retras intr-un colt linistit, departe de strazile pline de viata ale orasului. Nascut dintr-un soclu de travertin, pavilionul creeaza niste efecte atmosferice si experientiale care par sa apara intr-un vid, care dizolva tot zumzetul orasului.

Designul pavilionului se bazeaza pe o grila formulata si dezvoltata de Mies, care nu serveste doar ca tipar pentru pavelele de travertin, avand rol de cadru pentru sistemele de pereti. Prin ridicarea pavilionului pe un soclu in profilul ingust al sitului pavilionul are o orientare orizontala, care este accentuata de acoperisul plat si coborat facandu-l sa para ca pluteste atat din interior cat si pe exterior.

Statura mica a cladirii ingusteaza linia de vizibilitate a vizitatorilor fortand-o sa se adapteze la punctele de interes incadrate de Mies. Cand mergi pe plinta, esti fortat de cota joasa a acoperisului care induce directia pe care trebuie sa o urmezi in pavilion.

Acest proces ciclic pe intreg pavilionul pune in miscare un proces de descoperire si redescoperire a punctelor de interes, intotdeauna oferind noi perspective si detalii care anterior nu au fost sesizate

Fiecare aspect al pavilionului are o semnificatie arhitecturala care poate fi vazuta ulterior in arhitectura moderna a secolului 20, una dintere cela mai importante aspecte fiind acoperisului. Acesta apare ca un plan plutind deasupra unui volum interior reusind sa creeze un sentiment de imponderabilitate care fluctueaza intre incinta si baldachin. Structura acoperisului este sustinuta de opt coloane in forma de cruce creand un plan deschis la interior.

Pavilionul este conceput ca o compozitie proportionala in cazul in care in interiorul pavilionului sunt juxtapuse doua bazine de reflexie. Piscina mai mica este situata direct in spatele spatiului interior care permite luminii sa patrunda iluminand marmura si pavelele de travertin. Cea mare se intinde pe restul soclului stabilind un loc de singuratate si de reflexie.
In plus fata de designul modern, materialele sunt cele care dau o adevarata esenta arhitecturala. materialele care se imbina sunt marmura, otelul, cromul si sticla. Marmura provine din Alpii Elvetieni, si Marea Mediterana. Cu aceasta Mies creaza niste tipare simetrice. Materialul cel mai utilizat este travertinul italian care se incadreaza in plinta si in pereti exteriori. Cand este iluminat natural, expus la soare, travertinul devine aproape ca o sursa de lumina secundara care se dizolva in piatra naturala.. Acesta are rolul de a transforma pavilionul intr-un singur volum continuu, mai degraba decat doua enitati separate.

In 1930, Pavilionul Barcelona original a fost desfintat dupa terminarea Expozitiei Internationale, darin 1983 un grup de arhitecti catalani a inceput sa lucreze la reconstructia acestuia din fotografii si desene care au mai putut fi salvate.
Astazi este deschis zilnic si poate fi vazut in acelasi loc ca in 1929.